Poate ca am lasat praful prea mult timp sa se aseze.. poate ca merita sa scriu iarasi.. Si mai mult ca sigur.. m-am complacut suficient..
“We’re all living on borrowed time”. E mai mult ca sigur adevarat.. la fel de adevarat cum e faptul ca singuri luam nastere pe acest pamant.. si singuri il parasim.. indiferent de soarta pe care vrem sa credem ca ne-o facem.. Pentru ca nu avem nici cea mai vaga idee cand ocupam un loc in plus aici.. si nici cand il vom elibera.. si nu ramanem decat cu ceea ce traim pe acest pamant.. amintiri.. placute sau mai putin.. reusite si esecuri deopotriva, din care alegem sa invatam sau nu.. Pana la urma.. nu suntem decat niste pioni amuzanti.. care atunci cand credem c-am strans universul de ce-l doare mai tare, atunci suntem mai ignoranti decat oricand si pierdem pana si ceea ce-am adunat..
Si in nimicnicia noastra, in cei 70-80 de ani pe care ii furam eternitatii, cu incapatinare deosebita insistam sa ne agatam de lucruri precum avere, indiferenta, ura si orgolii, invidie, mandrie si maine.. lasand cu usurinta deoparte prietenia.. moralitatea.. iertarea.. iar bunatatea este straina, cand dezinteresul pare un cuvant mai degraba inventat de cei slabi. Iar dragostea.. dragostea.. un pueril sentiment de inceput de drum.. confundat adeseori cu un exces de adrenalina sau melancolie..
Caci la sfarsit de drum, ce insumeaza mai bine realizarile noastre de-a lungul zilelor nenumarate decat dragostea ? Parul carunt si ridurile adancite, dar totodata blanzi ale celui de langa tine.. sa stii ca il cunosti pana in subsolurile sufletului sau.. sa stii cand se va bucura si cand nu.. sa stii cum sa-l “intepi” sa simta ca traieste.. sa-i fi pe post de leac atotputernic si atotstiutor.. si sa stii in schimb ca esti iubit si ca iubesti la fel ca atunci cand nu era decat un sentiment pueril furnizor de vise scrise-n nori..
Nu e nevoie sa dam nume.. stii ca e vorba de tine.. stii ca te port in visele mele.. chiar daca gresesc.. sunt om.. si mai mult ca sigur as fi plictisitor adeseori daca nu te-as si supara din cand in cand.. asa ca te rog.. iarta-mi neputinta.. invat si incerc.. crede-ma.. Te iubesc! si.. sper sa iti fie calauza buna noaptea..
De ce n-am dat eu mai des pe-acasa pana acuma ? N-am nici cea mai vaga idee. Ah, aveam alte lucruri mai bune de facut :”>. Oricum, ideea e ca e straniu de bine acasa, desi n-am gasit pe nimeni si era vraiste toata casa. Plin de entuziasm, probabil de la cele 3 ore dormite +1 pe drum, m-am apucat sa fac curat. Da, ati citit bine, sa fac curat #-o. De dragul nostalgiei, de a-mi vedea camera cum stiam c-o lasasem :soc: Am mancat cirese, m-am jucat cu al doilea caine lup, un pui de cateva luni, si-am ascultat singura muzica pe care mi-am adus-o cu mine din Iasi, coloana sonora din Le Roi Soleil. To be continued ? Depinde de cat de singur raman acasa
Am gasit solutia sa adorm in mai putin de-o ora dupa ce ma bag in pat . Cine n-are idee cat de bine se doarme noaptea cu fereastra camerei deschisa in timp ce ploua pierde destul de mult. E vineri, e racoare si bine afara, n-am grija examenelor pentru inca o saptamana de azi incolo, cam bate vantul in frigider, dar camera e mai libera, in sfarsit pot sa spun ca am loc sa respir si sa-mi beau cafeaua in voie.
“Esti om pana in clipa in care oasele incep sa-ti scartaie de tristete…Dupa aceea,ti se inchid toate drumurile.. “
V-a trecut prin cap vreodata.. cum ar fii sa duci o viata lunga.. singur ? Sa ai inima data.. si sa traiesti fara ea.. din nevoie.. nu din dorinta.. nu din placere.. ci din necesitate.. fara sa vrei.. ci sa fii nevoit.. sa te trezesti zilnic.. sa spui “buna dimineata” tavanului plin de igrasie.. sa bei in fiecare dimineata cafeaua singur.. sa zambesti mai amar decat orice lacrima.. toate momentele frumoase ale vietii.. de care sa nu ai cu cine sa te bucuri.. rasarituri si apusuri care sa-ti pigmenteze din ce in ce mai acut singuratatea..
E o lume mare.. si e pacat sa-ti limitezi existenta la o mica parte a ei.. imi doresc sa vad multe locuri.. am cateva idei.. insa niciunul nu merita vazut singur.. e o viata care isi are rostul doar traita alaturi de altcineva.. cu care sa imparti momentele bune.. si cele mai putin bune.. si are grija sa ne arate ca sunt mai multe clipele grele.. sa ne caleasca.. sa ne invete sa invatam din propriile greseli.. sa pretuim cu atat mai mult momentele frumoase.. pe cei din jurul nostru.. Refuz sa duc o viata singur, si atata timp cat am dorinta si speranta.. sa va vad cum aveti de gand sa ma opriti..