December 25th, 2008 by bog

Pana sa vin acasa, am avut probabil cel mai lung weekend de cand am inceput facultatea.. sa stiu ca toata lumea pleaca inca de vineri acasa.. ca eu mai am treaba pana luni.. ca pe ea n-o sa apuc s-o vad decat peste cateva zile bune.. ca apoi sa aflu ca se mai adauga cateva zile..
Cu toate ca nu e singurul, dorul de casa are acel ceva aparte, si iti dai seama abia cand trece ceva timp de cand ai plecat [ de tine, de exemplu, incepe sa-mi fie dor doar cat ma gandesc ca va trebui sa plec sau sa pleci iar.. ]. Te trezesti dimineata [ dimineata mea incepe pe la 11-12 :">], deschizi calculatorul, intri pe mess si toata lumea iti ureaza sarbatori fericite, vacanta placuta, pace, bucurii, armonie si impliniri in anul care vine. Plictisit il inchizi, iesi pe strada si toata lumea e pregatita de sarbatori, orasul impodobit, ajungi la munca si vezi pe toata lumea facand cumparaturi, cu zambetele tampe gravate pe fete..
Abia asteptam sa ajung acasa, sa-i vad pe-ai mei care mi-au mancat nervii cu brio, si inca o fac, au nevoie doar de putin timp sa se reobisnuiasca , sa vad nu colegii, ci prietenii, cei care au fost si-au ramas, nu multi, dar suficienti cat sa am cu cine sta de vorba si sa ma linistesc in preajma lor. Abia asteptam sa-mi revad orasul cu care in continuare nu ma mandresc in mod deosebit, dar care oricum ar fii, tot al meu ramane, si asta nu se va schimba. Abia asteptam sa-mi revad camera, sa dorm in patul meu, sa ma trezesc la aceeasi amiaza stiind ca in frigider e mancare, ca nu ma deranjeaza nimeni inutil si ca nu trebuie sa fiu nicaieri anume. Sunt acasa, normal ar fii sa nu mai vreau sa plec.. si-atunci de ce ma gandesc doar cum sa fac sa ajung la tine inainte sa te trezesti si sa-ti fac o surpriza.. chiar daca ai zis ca nu ma pricep..
Am raspuns cum am putut mai bine celor 3-4 mesaje cu urari primite, si dimineata presimt ca toata lumea o sa fie la fel de bine caracterizata de zambetul tamp de pe fata pe motiv ca “a venit craciunul” . Invatat de vreo 2-3 ani incoace.. imi lipseste cu desavarsire entuziasmul fata de Mos, stiind ca dimineata ma trezesc tot in patul meu, tot acasa, tot singur, lumea o sa fie tot la fel de ipocrita, ciorapul tot gol, cu tot la fel de multe cadouri lipsa ca si anul dinainte.. Deci nu, nu sunt incantat de “Christmas”-ul preaiubit, pentru ca.. simplu.. nu am motiv momentan , si am sa va ajut si pe voi daca vreti demoralizare : Mos Craciun exista Am fost ieri toata ziua plecat pe drumuri, obosit, prin frig, ajuns acasa speram sa.. imi gasesc locul cald.. se pare ca n-a fost sa fie asa, am uitat undeva un geam deschis si l-am gasit mai rece decat ma asteptam. [ si am atata nevoie de.. caldura.. ta.. ]
Sper sa aveti un Craciun fericit cu toti, ca Mosul v-a ascultat dorintele si sa va bucurati de sarbatori asa cum trebuie, cu voie buna. Eu inca mai astept. Stiu ca dimineata ma trezesc tot singur, si tot in patul meu de-acasa. Si nimic n-o sa fie diferit, o sa stau cuminte sa treaca ziua ca sa apuc sa te vad.. sa incerc sa te fac sa-ntelegi cu adevarat cat de mult mi-ai lipsit tot timpul asta.. si sa te fac sa uiti de orice altceva zilele astea.. stiu cu siguranta ca eu am sa uit, si voi face astfel incat timpul sa se raporteze la tine.. noi..

Azi a fost.. greu.. ma duc sa ma culc si singurul lucru care ma linisteste e ca urmeaza sa te vad.. orele se scurg din ce in ce mai greu. Binenteles, de ce-ar tine timpul cu mine ? n-am reusit sa te fac sa zambesti azi.. si.. am sa incerc sa ma revansez, pentru tot ce-am facut nepotrivit.. inca as vrea sa plec si sa ajung la timp dimineata sa te trezesc eu. somn usor..
Si voua… Craciun fericit in continuare!

December 17th, 2008 by bog

E frig.

Pe strada, lumea isi pastreaza felul indiferent de-a fii, se uita la el lung, dar el n-are timp, are un metrou si-un tren de prins.. Ajuns in gara, i se pare interminabil sirul de vagoane pe langa care trece, pasii merg inainte si totusi, o parte atat de mare a lui isi doreste sa mai fii ramas macar un minut.. sa intoarca capul si sa-i zareasca zambetul in multimea nepasatoare, si i-ar fii de-ajuns sa poata pleca linistit. Macar sa se urce in tren linistit..

Porneste, si prinde viteza din ce in ce mai repede. Nici trenului nu-i pasa de faptul ca lasa o parte din el in urma, si cauta sa-l duca departe de locul unde i-a ramas gandul, ca si cum ar incerca sa-l ajute sa-si dea seama cat de mult vrea sau nu sa se intoarca. Nu reuseste sa lege doua ganduri fara ca in macar unul din ele sa fie ea, si se resemneaza. In fond, e ce stie el mai bine sa faca.. Se gandeste daca pana in momentul respectiv a reusit sa isi sustina o pledoarie suficient de convingatoare incat s-o faca sa-si dea seama de gandurile sale.. Trec 7 ore destul de usor si ajunge..

Acasa. S-a indentificat atat de bine cu orasul pana acum, si totusi i-e greu sa spuna concret ca e “acasa” atat timp cat e tot singur aici.. Iasul e amortit de frigul de dimineata. “Eroii” clasei muncitoare sunt pe baricadele deghizate in masutele din gara, au si ei luptele lor de castigat. Tramvaiele isi reiau apatic rutina… el se gandeste tot la ea. Ajunge in camera, nu s-a schimbat mai nimic. In el insa nici nu s-a terminat o lupta si-a-nceput alta. Cu el insusi, cu timpul. Trebuie sa reziste, inca putin. Poate, stie ca va fii greu, dar poate..

Mi-a ramas gandul la tine. N-am incotro. Sa ai grija de el,poate nu e cuminte chiar mereu, dar nu-ti va face rau niciodata.

Da, ma folosesc tot de Greys Anatomy, fiind cel mai bine realizat videoclip pentru piesa care o cautam. Enjoy again, eu am fugit la Finante.

[ Tu... Iar tu... Doar tu... ]

bog

December 7th, 2008 by bog

18:36 [am recitit si eu arhiva..]

play inainte sa citesti..

“O existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare”. Nimic mai adevarat daca m-ar intreba cineva. Totodata, dupa Nietzsche, “Intotdeauna exista ceva nebunie in dragoste. Dar intotdeauna exista ceva ratiune in nebunie.” Iarasi, nimeni nu imi cere parerea legat de asa ceva. Poate doar tu te gandesti unde-mi umbla gandul.. Ai face bine, sunt multe lucruri legate de tine.. defapt.. cam toate..
A plouat toata ziua.. nu tocmai ce s-ar astepta lumea in momentul de fata sa se intample, dar e bine, ii va lua prin surprindere..
Imi aduc aminte de apusul din Poiana..

..noi doi stand pe-o terasa, privind apusul, ca si cum lumea din jur s-a simtit si ne-a lasat singuri.. din dorinta de a nu strica momentul.. ma uit la brazi si ma gandesc ce urmeaza dupa.. e o lume intreaga.. mult mai multi nori cu siguranta.. dar urmand orizontul, soarele se va vedea cu atat mai mult, sunt atat de sigur de asta.. si nu mi-e frica [fa-ti timp cateva minute.. si incearca sa-ti imaginezi.. cum e dupa.. cum se vede apusul.. din aer.. de deasupra norilor.. o intindere de munti.. si rosu in nori..] Nu mi-e frica de furtuni, de faptul ca din cand in cand, soarele s-ar putea sa nu se vada.. stiu ca exista, si nu am nevoie de mai mult, am incredere. Increderea ca la fel de bine cum apune, isi va face timp si nu va uita sa rasara.. [pauza de vorbit cu tine..]
..e greu la inceput de drum. Nu zice nimeni ca nu. Ca ar trebui sa stii din start ce iti doresti de la viata, ce sa simti, sau sa spui la momentul potrivit, cum sa reactionezi in situatii neprevazute.. nimeni nu e pregatit dinainte. Fiecare reactioneaza in functie de sentimentele si gandurile curente.. iar unii.. unii.. din cand in cand.. invata.. sa fie pregatiti, sa stie ce isi doresc de la viata, de la persoana de langa ei, de la familie, de la prieteni.
Adu-ti aminte de oaza parasita.. daca poate fii numita oaza.. sau de-acum inainte.. parasita..
Ar trebui sa crezi in faptul ca a gresi e omenesc, si ca din greseli se invata cel mai bine, si din cand in cand.. nu e nevoie de o a doua sansa.. doar de o singura sansa.. dar o sansa corecta..

am sa-mi demonstrez. am sa ne demonstrez.