Noapte buna
fa9d023101eaJanuary 17th, 2010 by bog
Ne obisnuim de mici cu faptul ca exista mereu cineva langa noi pentru care nevoile noastre vor veni pe primul loc. Cineva care isi va lasa deoparte probleme pentru a le rezolva pe ale noastre, care va lasa treaba pentru a o face pe-a noastra mai usoara, si care cateodata va renunta la zambetul propriu pentru al nostru. Undeva pe parcurs, de-a lungul drumului, acea persoana sau acel grup de persoane se pierde. Dupa 10-15 ani, fiecare dintre noi crestem si ne dam seama ca independenta vine cu un pret, si ca joaca de-a oamenii mari nu e gratuita. Ca acum, nevoile noastre ne privesc doar din oglinda, nu din gesturile altora, iar daca vrei cu adevarat ceva trebuie sa dai dovada ca esti dispus sa faci ceva pentru a-l capata.
Cel mai puternic drog ? Cu siguranta libertatea. Cea care iti da aripi, te ajuta sa-ti vezi visul cu ochii, si te face fericit. Aceeasi care iti arata ca esti liber sa gresesti, ca putine lucruri frumoase tin, si ca golul de langa tine.. tot libertate se numeste.
Renuntam si mergem mai departe prea devreme, invatam din greseli prea tarziu, ne indoim prea mult, iubim prea putin..
- 14 Comments »
- Posted in ganduri desarte, muzica
January 17th, 2010 at 15:59
Nu indraznesc sa te mai contrazic, pentru ca ideile sunt veridice. Doar pesimismul cu care le abordezi este de “corectat”. Sau poate nu e pesimism, ci doar scepticism.
Oamenii sunt egoisti si devin altruisti cu timpul, de aia vedem in altii portita noastra de scapare, scutul sau pansamentul care sa aleaga in locul nostru. Suntem formati din alegeri si din constrangeri. Din greseli si din succese. Din ura si din dragoste. Si tot asa. Si ne iubim. Sau ar trebui sa ne iubim asa cum suntem. Acum, fiecare alege ce sa vada si sa exploateze in celalalt. Avem libertatea de a gandi si de a simti, dar nu neaparat de a gandi corect sau de a simti doar frumosul. De aia nu trebuie sa ne judecam. Dihotomii, in fine
Buna dimineata…
January 17th, 2010 at 18:38
Cum imi spunea o buna prietena: Realitatea este arbitrara cand nu credem in noi insine,cand am pierdut increderea ca putem ordona spatiul social.Dar acesta ne apare ca deja ordonat ?i nu te poti supune decat regulii sale.
off-topic: Si mie mi s-a parut tampita intrebarea
January 17th, 2010 at 18:42
…sau poti sa nu te conformezi si sa stabilesti alte scopuri, dezvoltandu-te in alte grupuri sociale etc. (studiind pentru examenul la structurile sociale ale comunicarii
) Doar ca, dupa opinia multora (de exemplu, colegi de-ai mei), daca nu te supui, devii un nebun.
Am recitit fraza cu libertatea, cu golul. Intr-adevar, aici apare o doza din optimism: chiar si golul poate insemna libertate. A sinelui mai mult. Libertatea de a regasi in lucruri aparent banale, mici sclipiri.
January 25th, 2010 at 11:57
Eu zic ca un drog si mai puternic decat libertatea e dota + whisky, corecteaza-ma daca gresesc ;/
January 25th, 2010 at 12:11
Damn it, not fair. /admits
January 26th, 2010 at 10:36
În via??, suntem, pe rând, ca ni?te pahare: când prea plini de iubire, când prea plini de îndoieli… În rest, pietricele care par a umple spatii goale.
January 26th, 2010 at 10:39
N-am pomenit nimic de indoiala..
January 27th, 2010 at 11:46
“invatam din greseli prea tarziu, ne indoim prea mult, iubim prea putin..”
Este “indoiala” pomenita? Este!
So don’t tell me I’m not right!
January 27th, 2010 at 13:31
You’re not right :-”
January 27th, 2010 at 13:38
So i subscribe: You’re not right
January 28th, 2010 at 18:00
Faina formatia. Nu o stiam.
Interesant blogul o sa mai revin.
Te invit sa arunci un ochi si pe la mine
http://panion82.blog.com
February 12th, 2010 at 18:06
Chiar daca am crescut si nu mai avem grupul acela mare de oameni care sa fie plasa care ne prinde, gandeste-te ca mai exista poate 2-3 persoane care ar face multe pentru noi. Se numesc prieteni. Si pe ei ii ai chiar in ciuda incapatanarii si izolarii carora te lasi prada. Uita-te in jur, uita-te la ei, si multumeste-i in gand lui Dumnezeu ca ii ai. Si s-ar putea ca ei sa-ti fie plasa cand iti iei zborul cu aripile libertatii…
April 10th, 2010 at 13:01
Eu raman la principiul ca toate acestea sunt un efect al propriilor greseli. Si pentru ca am dezbatut tema asta destul de recent (intr-un alt context), te invit sa citesti parerea mea despre cum ne micsoram ca oameni si ajungem sa ducem o viata in miniatura, privati de libertate. Ne purtam vina de a merita uneori pozitia de pierzatori
http://ruxxyred.wordpress.com/2010/04/07/iubito-eu-ma-micsorez/
August 1st, 2010 at 15:37
As fi foarte curioasa sa definesti libertatea sau mai bine spus sa o descrii ca pe ceva material. Doar atunci iti dai seama daca esti dependent de ea sau nu. E un rationament foarte simplu, ei fiecare parte componenta si o analizezi vezi daca ti se muleaza pe structura sau nu. reteta ce incorporeaza un pic de matematica si de fizica. Poti sa tii parghiile astfel sa echilibrezi libertatea si sinele. Libertatea ca ceva…
Nu stiu daca m-am facut inteleasa dar gasesti ideea undeva dupa cuvinte.